Școala Dracșani, jud. Botoșani

În centrul satului Dracșani, într-un loc de poveste, unde natura a hotărât să nu se zgârcească de la nimic și să nu lase nicio culoare nefolosită, de la verdele închis al pădurilor, până la albastrul pur al apei iazului Dracșani, unde Dumnezeu a hărăzit să locuiască doar oameni gospodari, cu inimă bună și suflet frumos, unde poveștile vechi, din vremurile lui Ștefan cel Mare și ale haiducului Coroi, se împletesc cu modernul, se află una dintre instituțiile unde locuitorii își pun cea mai mare speranță într-un viitor mult mai bun pentru copiii lor: Școala Gimnazială Nr. 2 Dracșani.

Școală veche, cu tradiție, a reușit de-a lungul timpului să ofere comunității copii educați, competitivi, pregătiți pentru viață.

 

Prima școală din satul Dracșani s-a înființat în luna septembrie 1869, care a funcționat timp de 28 de ani în localuri necorespunzătoare. Pionierul școlii dracșinene a fost învățătorul Dimitrie Șerbanu. Sub direcția învățătorului Gheorghe Cumpătă s-a construit în anul 1897 primul local de școală, local existent și astăzi. În anul 1965 s-a dat în folosință localul mare, cu săli de clasă și laboratoare.

De-a lungul timpului Școala din Dracșani a avut parte de cadre didactice bine pregătite științific, dar, mai ales, oameni calzi, apropiați copiilor, care și-au pus sufletul pe tavă, încercând să ofere din preaplinul lor și tinerilor satului. Cea mai mare satisfacție este atunci când foștii absolvenți, cu o carieră de succes, se întorc să-și revadă foștii profesori sau chiar să participe la activități extrașcolare, contribuind cu propriile lor cunoștințe și experiențe la formarea actualilor elevi!

​

Frumoase activități s-au mai organizat aici! Activități unde cadre didactice, elevi și mai ales părinți și membri ai comunității locale s-au asociat spre același scop: organizarea unor activități școlare și extrașcolare valoroase, care să rămână adânc însemnate în memoria oamenilor și în istoria scrisă și nescrisă a școlii. Nu întotdeauna drumul a fost ușor. Mereu au existat necesități care poate nu au fost rezolvate în totalitate. Dar entuziasmul participanților la actul educativ nu a scăzut niciodată!