.png)
Există tot felul de clișee legat de cum sunt bărbații și cum sunt femeile. E suficient să te uiți doar puțin mai atent ca să observi toate remărcile pe care le fac oamenii în legătură cu căsnicia, bărbații, femeile. Ca și cum ne-am fi obișnuit cu un rău necesar.
Una dintre cele mai frecvent întâlnite probleme este legată de faptul că bărbații nu comunică. Sau cel puțin, nu o fac așa cum femeile și-ar dori.
În multe relații se petrece un fenomen interesant. Totul pare să fie în regulă la început. Cu probleme mai mari sau mai mici, dar cei doi se înțeleg.
Apoi, ambii, aparent simultan, încep să aibă câte o problemă din ce în ce mai deranjantă.
Femeile, încep să își acuze partenerii că nu comunică, nu mai discută cu ele, că se închid sau îndepărtează de ele. Pe de altă parte, bărbații încep să își critice partenerele că devin prea cicălitoare, critice, și că simt că nu sunt lăsați să respire.
Ce este interesant, e că problema celor doi apare cam deodată. Dacă îi întrebi pe ambii, celălalt s-a schimbat treptat sau dintr-odată.
Rareori am auzit să vină de la o femeie fraza:
„Am devenit foarte cicălitoare și critică în ultima vreme și cred că este deranjant pentru partenerul meu. Cred că se îndepărtează pentru că nu mai suportă nemulțumirea mea constantă.”
La fel cum nu prea am auzit bărbați care să își asume că nu comunică suficient de bine sau că nu sunt îndeajuns de atenți la lucrurile pe care partenera lor încearcă să le comunice.
Poate te întrebi de ce acest scenariu este atât de frecvent. Pentru că e mult mai ușor să arunci vina pe celălalt, decât să ți-o asumi tu.
Am lucrat cu zeci de cupluri și concluzia a fost aceeași de fiecare dată:
„Da, îmi dau seama că și eu m-am schimbat”, sau „Da, îmi dau seama că nici atitudinea mea nu este una foarte sănătoasă în situația asta.”
Dacă înțelegi câteva aspecte fundamentale legate de bărbați și femei, relația ta va fi una chiar frumoasă și vei știi să gestionezi mult mai rapid și eficient conflictele.
Dacă nu ții cont de ele, lucrurile se agravează. Primul aspect este că suntem diferiți. Bănuiesc că ți-ai dat seama de asta până acum.
Hai să îți explic cum să gestionezi aceste diferențe. Evident, sunt excepții, aici vorbesc despre marea majoritate a relațiilor.
Atunci când o femeie are o problemă, ea va simți nevoia să vorbească despre asta.
Pentru o femeie, cea mai eficientă metodă să structureze diferite lucruri, este să comunice cu cineva, să se conecteze emoțional cu cineva pentru că în felul ăsta, îi este mult mai ușor să înțeleagă și apoi să găsească soluții.
Atunci când ea sesizează că bărbatul ei are o problemă, se așteaptă ca și el să se comporte la fel. Mai mult decât atât, ea „știind” că problemele se rezolvă discutând, vrea să ajute prin ascultare. Dar pentru că bărbatul funcționează diferit și nu de asta are nevoie, femeia se simte respinsă și exclusă.
Bărbatul, atunci când are o problemă, stă singur ca să „rumege”. Felul lui de rezolvare a problemelor este prin propriul lui efort. Nu doar că nu cere ajutorul, dar se simte și agresat dacă cineva nu îi acordă încrederea și spațiul să se descurce cu propriile probleme. Eventual, ce face un bărbat este să vorbească cu alți bărbați de la care cere ajutorul, ca să îi ofere soluții.
Apoi, după ce a rezolvat problema, revine glorios și dispus să discute.
Și el se așteaptă ca femeia, dacă are o problemă, să și-o rezolve singură. Dacă ea cere ajutorul prin „vreau să vorbesc cu tine” sau începe pur și simplu să povestească, bărbatul va veni cu soluții și îmbărbătări, așa cum fac bărbații între ei.
Evident că femeia își dorea pur și simplu să aibă pe cineva cu care să discute și nu are nevoie de îmbărbătare, ci de ascultare. Dacă femeile ar înțelege că bărbații nu se retrag pentru că au ceva personal cu ele, atunci nu ar ajunge să îl cicălească. De cealaltă parte, dacă bărbații ar fi lăsați în pace să își rezolve problema, ar reveni relaxați. La fel cum dacă femeia nu este ascultată, bărbatul care nu o ascultă, devine parte a problemei.
Și uite așa, în loc să înțelegem aceste diferențe și să le respectăm pe cât posibil, încercăm să găsim o soluție „unisex”, care nu există.
Poate te întrebi: „Dar nu ar trebui să…?”
Ba da, poți să te aștepți ca celălalt să fie cum „ar trebui”, sau să înțelegi că funcționează diferit și să te adaptezi, ca să vă puteți înțelege.
Ce se întâmplă e că foarte mulți oameni în relația de cuplu, din nevoia lor să-l schimbe pe celălalt după modelul propriu, devin chiar agresori și, fără să își dea seama, strică treptat relația.
Recomandarea mea este să înțelegi următoarea idee de bază.
Este interesul tău ca relația de cuplu să fie una frumoasă, armonioasă și împlinitoare. Ca urmare, este interesul tău ca partenerul tău să aibă un cadru unde să poată găsi înțelegere, iubire, respect, echilibru.
Autor articol: Zoltan Veres Sursă articol:https://refleqt.ro
Kommentarer